Bestia adormita

La multi ani! adoratori ai negrului si fanatici cititori ai intelepciunii izvorate din intunericul cimitirului din Clinceni. Am decis ca in noul an sa schimb nota si sa va bucur inimile cu mici fapte bune de pe intregul Glob (nu ala din brad, betivilor!).

Intai si intai ca titlul nu e despre mine, eu sunt bestie, da’ nu dorm niciodata, doar veghez si ma gandesc la binele omenirii. E vorba despre o stire care mi-a sarit in ochi zilele astea: ‘Vanator rus, mancat de ursul pe care l-a salvat si l-a crescut de mic’.

Stirea e din presa bitanica, si expresia originala este ‘eaten to the bone’, adica l-a mancat total, cu tot cu Kalashnikov!

Trecand peste partea optimista a stirii – nimic nu se pierde, totul se transforma (de data asta din rus in urs, practic s-a mutat o litera, decat!), nota articolului ne impinge catre o judecata pripita: bietul rus, suflet larg si fire altruista, a salvat animalul sortit pieirii in padure si dupa ce ca l-a hranit si crescut, bestia l-a mancat!

As privi lucrurile din mai multe unghiuri:

Unghiul general: cand esti rus, trebuie sa te astepti sa te urasca tot universul; si daca ai un canar, fii pregatit ca atunci cand adormi (dupa cei 2 litri de vodca- gustare de seara, cu capul pe masa din bucatarie/sufragerie/dormitor, scapat usor in izmene si visand sa cuceresti Planeta si Cosmosul), auriul sa-ti haleasca creierul imbibat cu alcool si Maiakovski.

Unghiul ursului: m-ai luat de la mama-padure, m-ai tinut in cusca si mi-ai dat vodka cu paine timp de 4 ani si te astepti la recunostinta! Saru’ mana pentru masa! Hap-hap.

Unghiul dlui Grigoriev (mortu’ adica): Sunt rus, prin urmare Stapanu’ Planetei, pot sa am si un urs ca animalut de apartamanent! Traiasca Putin si URSS! Hac si aleluia!

Ca garnitura, ursul a halit si cei trei caini de vanatoare ai rusului… fie primit, ca nici astia nu sunt chiar prietenii mei si faptul ca erau de vanatoare suna usor ironic in context (vanatoarea cui?!).

In final, Militia a impuscat bietul urs nevinovat, ceea ce stirbeste oarecum nota optimista a articolului.

Povestea ma duce cu gandul la Liviulica, care si-a tras si el animal salbatic de companie, respectiv Cocalarul de Teleorman (specia provine din Padurea Nebuna, dar s-a raspandit in toata tara si poate fi vazut cum hahaie gros la toate shaormeriile sau pe DN1 intre Campina si Comarnic). Animalul poate fi caracterizat pe scurt prin lipsa totala a oricarui simt etic sau artistic si poate fi capturat usor cu promisiuni vagi electorale si marlanie strigata tare la televizor)

Ce nu intelege Liviutz este ca animalul asta e ca ursul cu rusul; te respecta cand depinde de tine, da’ Mama Natura l-a invatat ca Darwin e Tat’su (eu ii mai zic si Satana) si ca evolutie inseamna sa halesti (‘to the bone’) mana care te hraneste cand ea (mana) e beata (de la Vodka sau de la Putere).

Mi-e si frica sa nu mi se intample si mie chestia asta!!! Adica, il tin pe Martalogu’ pe langa mine, il tratez ca pe o fiinta superioara, ii dau voie sa ma serveasca la masa si sa doarma langa mine si maine-poimaine bestia ma haleste! Gata, de maine dorm sus pe dulap!

Miorlau!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s