Hodorong-Kong

 Am promis ca reiau dezvaluirile despre Orientul indepartat si misterios!

Asadar astazi va zic despre usa din fata a Chinei, locul unde ‘west-meets-east’ unde se lovesc culturile si ambitiile imperiale, adica Hong-Kong.

Se stie istoria locului: perfidul Albion (UfK pentru banalii fintre voi), in cautare de puncte de sprijin ca sa zmulga Planeta, a colonizat o insulita abrupta din gura de varsare a raului Pearl.

Asta se intampla pe la 1842 cand insula avea o populatie de 7000 de suflete.

Intre timp orasul (extins si pe continent), a devenit ‘Perla Orientului’ una din cele mai mari piete de capital si metropola cu 7 bulioane de omuleti, in mare parte galbeni.

Inperiul britanic s-a cam dus pe apa Sambetei si cel Made-in-China s-a ridicat in loc asa ca, natural, a preluat Perla (transferul efectiv de putere a avut loc in ’97). Acum locul e o corcitura de capitalism si comunism cu touch-screen sub sloganul ‘one country, two systems’.

Un peste alta HK e intr-adevar cu curu’ in doua luntri! Mix de culturi: capitalism cu altitudine (aglomeratie de zgarie nori luminati de branding capitalist) si comunism cu ambitie (blocuri de apartamente comuniste cu 60 de etaje si ghena comuna locuita de sobolani rosii), albi in costume Armani si galbeni jegosi in slapi si blugi copiati prost, pravalie cu chiloti si prosoape flausate langa butic de lux Rolex, parc englezesc cu pesti Koi langa docuri pline de gunoaie. Amestecul e plin de viata si pare autentic, desi e facut din bucati insailate fara legatura si mai ales fara profunzime – locul nu are istorie sau cultura! Doar confeti, culori, gusturi, lumini si mirosuri. Cumva misto de locuit, dar nu de admirat. 

Vestitele piete de strada sunt penibile targuri de chinezarii, Niki Scorpion de la mine din Rahova e templu’ comertului pe langa astia! Plus ca marfa chinezeasca e mai buna si mai ieftina la noi! Poate sunt si eu subiectiv, ca la Niki Scorpion ma iubeste Nea Titi, grataragiu’ de la terasa din mijloc, care imi da cate o juma de mic cand ma dau catifelat…

Am incercat si bucataria locala, intru intr-o bomba pe o straduta mizera, dar centrala. Deasupra o reclama luminoasa cat aia de la Cocor, The Good Brothers, inauntru apocalipsa HoReCa. Parea ca lucrau in familie : fratii la servire, unu’ vorbitor de 10 cuvinte in engleza, cre’ca lucra ziua pentru Yakuza, lua gaturi, iar seara le servea pe la mese: plin de muschi si de tatuaje, coada de cal si lanturi de wc aurite la gat. Frac’su arata ca un intelectual chinez fugit din lagar, 20 de kile cu tot cu valiza. Mama era evident creieru’, incasa banii si zambea cu toti cei 7 dinti la clienti. Punctu’ forte era bucataria, va dau poza-care-bate-proza mai jos. Open-space, sa vada clientu’ curatenie si gastronomie!

Bucatarul, fericitul tata si patronul corporatiei, suda tigara de la tigara in timp ce mesteca in oalele cu maruntaie. Parea aproape momentul funest al trecerii lui in memoria colectiva dupa tusea cavernoasa care-l consuma. Parea resemnat cu destinul ca va cadea mort in oalele de pe aragaz si va ajunge apoteotic in farfuriile clientilor! Pe coliva va fi scris cu bomboane colorate:A fost un om bun-la gust…

In fine, am servit limbi de rata cu lamaita si nu pot sa zic nimic de rau de combinatie, iar preturile ca la Londra!

Ca sa intelegeti mixul va dau doua poze: zgarie-norii si blocurile de locuinte, la doi pasi distanta:

In concluzie, China nu e nici misterioasa nici profunda, visul oricarui cocalar chinez e identic cu al melteanului din Teleorman: Audi, Rolex auriu, tricou Dolce&Gabbana si pantofi de lac!

Miauuuu!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s